Luna plina, by Ubiquus

-Uite, nepoate, uita-te pe cer, este luna plina.

-Cu ce e plina luna, bunicule ?

-Cum adica cu ce e plina luna ?

-Pai nu ai spus ca e plina ? Adica e umpluta cu ceva. Cu ce e umpluta luna, bunicule ?

-Apai tot sa fie umpluta luna. Cu ce sa fie ? Cu lumina, iaca.

-Luna plina cu lumina Ce frumoasa e, bunicule !

-Da, e frumoasa. Bunica mea obisnuia sa-mi recite demult o poezioara : "Vina luna plina/ Luna plina de lumina / Vina sa ne scapi de vina/ Si sa dai cu ea prin tina." Da, luna plina e tare frumoasa.

-Bunicule?

-Da, nepoate.

-Bunicule, tu ai avut o bunica?

-Sigur ca am avut o bunica, si eu ca si toata lumea.

-Adica, ai avut-o pe bunica, pe mama Ria?

-Nu, nu pe mama Ria, copile. Mama Ria, odihneasca-se în pace, era soata mea si eram de-o vârsta. Bine, ea era un pic mai tânara.

-Bunica ta era mai tânara decât tine?

-Nu, bunica mea era mult mai batrâna, desigur.

-Mama Ria era mai batrâna decât tine.

-Nu, doar am zis ca ea era mai tânara. Bunica mea, Kira, era mult mai batrâna decât mine, la fel cum sunt eu acum mult mai batrân decât tine, si cum vei fi tu când vei avea nepoti.

-Da?

-Uite, mai simplu, sa facem o scarita, cum va pune pe voi la scoala, de la cel mai înalt la cel mai scund. Eu o sa fac o scarita de la cel mai batrân la cel mai tânar. Întelegi?

-Da.

-Asa. Deci începem cu cel mai batrân, da? Si ultimul o sa fie cel mai tânar. Trebile stau asa: mai întâi, buna mea, Kira, care acum nu mai e, dar care daca ar fi trait ar fi fost mai batrâna decât noi doi la un loc.

-Chiar?

-Chiar. Apoi, eu. Eu sunt urmatorul pe lista, mult mai tânar decât bunica Kira si ceva mai batrân decât mama Ria, buna ta. Apoi vine mama Ria, cu cinci ani mai tânara decât mine. Si apoi, undeva departe, urmezi tu.

-Deci buna ta este mai tân Ah, am înteles. O bunica este mai tânara si una mai batrâna decât tine. Dar bunicile nu au toate aceeasi vârsta !?! Adica nu-s toate batrâne?

-Sunt toate batrâne, dar nu au toate aceeasi vârsta. Nu sunt la fel de batrâne. Cum sa-ti zic eu, batrânetea Uite, batrânetea e ca luna asta de pe cer. Are o faza unde nu se vede deloc, e departe de ochii tai, desi o banuiesti ca este acolo.

-Stiu, luna noua!!

-Bravo, ai tinut minte. Da, este luna noua. Noua, ca si omul la tinerete. Apoi vine momentul când luna începe sa creasca, sa creasca, sa se umple, devine ca o jumatate de pepene galben.

-Când luna creste, pepenele se coace, si omul îmbatrâneste.

-Da, într-un fel. Si asa ajunge luna plina de lumina, cum e acum, dupa ce a a stiut sa se coaca încet-încet.

-Si? Ce se întâmpla cu luna pe urma?

-Ei, pe urma ajunge iarasi luna noua si o ia de la capat, iarasi si iarasi, ca sa ne dea lumina si bucurie, sa nu ramâna noapte în urma ei.

-Si... Si... Si nu moare?

-Cine sa moara? Luna? Lumina? Nu mor, sigur ca nu mor, ele sunt acolo mereu, se uita la tine, sa vada ce faci aici jos, si sa-ti lumineze ulita pe care mergi în noapte.

-Si... Si... Si tu o sa mori, bunicule?

-Eu? Eu o sa... Eu n-o sa mor. Nu cred. O sa merg, vezi, acolo. In locul ala.

-O sa mergi pe luna?

-Da, acolo, la lumina. Mereu am vrut sa vad cum functioneaza treaba asta.

-Trebuie sa fie o treaba tare mare.

-Apai cum nu. Uite numai cum lumineaza!

-Ce bine! Vreau si eu sa merg acolo cu tine, bunicule!! Ma iei cu tine în luna?

-Ei, ei. Ce-i graba asta? Ti-am zis ca exista o scara si o ordine a oamenilor. Asta e un lucru foarte serios, nu se glumeste deloc cu el. Tu trebuie sa fii cuminte si sa îti vezi de drumul tau, si sa lasi pe altii sa îsi vada de drumul lor. Doar nu vrei sa te bagi în fata, sa superi pe toata lumea. Doar nu vrei sa superi Luna plina de lumina???

-Nu, bunicule, nu.

-Ei vezi? Hai, culca-te acum, ca mâine dimineata mergem la spital, stii doar.

-Da... Noapte buna, bunicule.

-Noapte buna, nepoate. (În surdina, numai pentru el:) Mâine e o zi grea, sa ne rugam la Domnul sa reuseasca grefa. E o sansa dintr-o mie, dar orice sansa e o speranta într-un viitor. Ah, la naiba, luna plina, lumina, mai multa lumina pentru nepotul meu!