Apologia mda-ului, by Oberkorn

Traiasca mda-ul!

Într-o confruntare unu la unu, cred ca nici un da nu poate face fata vreunui mda. As îndrazni sa spun ca nici chiar zece da-uri nu pot doborî un singur mda. De ce cred asta? Pentru ca încarcatura de adevar dintr-un mda va fi întotdeauna mai mare decât cea dintr-un da. Pe scurt: mda este mai adevarat decât da. Este mai viu si mai demn de crezare.

Da-ul este spus cu toata gura si pe un ton relativ ridicat pentru a încerca sa fie mai convingator. El pretinde ca acopera 100% o anumita realitate; nu mai lasa loc si pentru altceva. Aceasta vanitate îl face sa fie mai putin credibil. În schimb, mda-ul nu poate fi rostit decît cu jumatate de gura tocmai pentru ca este o jumatate de încuviintare. Da-ul este mai mult decât mda, dar, daca acesta din urma este plin de adevar, ceea ce se adauga lui pentru a forma un da nu poate fi decât minciuna. Avem de-a face cu un paradox: o jumatate din ceva are mai mare greutate decât întregul.

Da-ul pare a fi un juramânt, iar juramintele au o proasta reputatie. Spre exemplu, un da raspicat rostit în fata ofiterului de stare civila ma face sa zâmbesc. La întrebarea "cetatene x, de buna voie si nesilit de nimeni, iei în casatorie pe cetateana y?" mi se pare mult mai de bun simt sa aud un mda.

Da-ul are ceva colturos în sine, iar daca nu esti atent te poti chiar taia în el. De cealalta parte, mda-ul pare curba unei functii matematice. Tinde spre infinit, dar nu-l atinge niciodata; este o încuviintare, dar niciodata una absoluta. Din relativitatea sa îsi trage el puterea.

Mda-ul e o vorba spusa mai mult în sila. Este recunoasterea din final a încapatânatului. Acesta, obosit sa sustina o cauza pe care o stia pierduta din start, dar în care perseverase doar pentru a-i sâcâi pe cei din jur, accepta într-un târziu: "Mda ma, asa e cum spuneti voi."

Mda-ul e vorba unui zgârcit. Este replica lui Clint Eastwood dintr-un western spaghetti, rostita cu sfertul de gura care nu molfaie capatul unui trabuc. Da-ul are ceva din voluntarismul si entuziasmul unui coleric suferind de logoree. Nu poti sa-l privesti decât ridicând sceptic din sprânceana.

Da-ul este monocrom pentru ca face parte dintr-o logica binara. Daca nu e da, e nu, 0 sau 1, alb sau negru. Mda-ul este mult mai bogat. Contine mai multe întelesuri în ceea ce nu spune decât în ceea ce spune. El este ultimul cuvânt al filozofului.

Pentru toate astea si pentru altele mai multe pe care nu le-am spus, voi paria întotdeauna pe mda, voi crede si voi respecta mai mult pe omul care spune mda, decât pe cel ce urla da.

P.S. Sa nu faceti si voi la fel. Cel putin nu când ma auziti pe mine rostind un mda.

Mda... asta e.