Valentin, by Ubiquus

-Iubituleee !!

-Mmm.

-Iubiteeeel !!

-Da, draga.

-Iuubiiii !

-Da, am auzit de prima oara. "Mm-mm" înseamna ca poti sa începi sa vorbesti.

-Stii ce ma gândeam?

-Nu.

-Chiar nu stiiii?

-Nu, doar ti-am zis. Nu stiu.

-Ei, pai uite, ma gândeam la ... cu ... stii în ce luna suntem?

-Februarie.

-Exact, februarie. Si ce are aparte luna februarie de alte luni ale anului?

-E mai scurta. Mare chestie. Si?

-Ei, si, si! Nu asta e ideea.

-Nu e asta ideea ta?

-Nu, nu e ideea în general.

-Pai nu e o idee. E o conventie calendaristica.

-Vezi, asta e problema, esti prea conventional. Prea închistat. Scoate ochelarutii de calut si vezi si tu mai departe. Sau mai aproape, ca mai sunt cateva zile si hop!

-Ce hop? Ce calut? Ce tot spui draga acolo? Te crezi pe hipodrom?

-Bun, stai sa o luam altfel.

-De stat stau, dar spune si tu mai clar ce ai de zis.

-Sigur. Ia sa vedem. Uite, Misu, amicul tau, e chirurg, nu?

-Asa, ce-i cu el?

-Ce face el în calitatea lui de chirurg?

-Opereaza.

-Opereaza, opereaza, dar ce?

-Oameni.

-Sigur ca oameni, iubitel, ca daca opera animale se numea veterinar, si daca opera insecte se numea entomolog.

-Da, si daca opera plante se numea Plafar.

-Ne îndepartam de subiect.

-Asta spun si eu de la început. Deci ce-i cu Misu? A sunat?

-Nu, n-a sunat. Cum sa sune? E plecat in Germania, la specializare.

-Si ce, nu poate sa sune din Germania?

-Ba sigur ca poate. Dar pur si simplu n-a sunat. Ce-ti veni?

-Nimic. N-ai zis tu de Misu?

-Eu am zis. Bun, deci el a plecat la specializare. Specializare în ce?

-In chirurgie, normal.

-Exact. Dar chirurgia e un domeniu larg. El se specializeaza în ... ?

-Naiba mai stie. Ce, io stau dupa fundu lui sa vad în ce-si baga bisturiul?

-Incearca totusi sa restrângi domeniul, din câte stii, desigur.

-Nu stau sa-l ascult niciodata. Mereu se gaseste sa vorbeasca la masa despre tot felul de grozavii inimaginabile care se întâmpla pe masa cealalta, aia de operatie. Penibil. Ultima oara povestea ceva de un pontaj coronarian, si sora-ta Mariana râdea ca proasta cu piureu în gura, crezând ca e vreo noua masinarie de înregistrat prezenta tesatoarelor de la Apaca. Mare figura si sora-ta asta!

-Aha! Aha! Pontaj coronarian! Asta e!

-Ce, si tu crezi ca e o masinarie?

-Nu, despre asta voiam sa vorbesc! Pon-taj co-ro-na-ri-an!

-I-auzi, vrei sa dai la medicina mai nou?

-E vorba de dat, dar e vorba de dat Altundeva! Altceva! Altcuiva!

-Delirezi. Ma duc sa ma barbieresc.

-Stai draga doua minute. Nu mai e mult.

-Sigur, în termenii tai nu e mult. In masura în care consideri ca doua ore nu este mult pentru a-ti aranja parul si a-ti da cu rimel la ochi, sigur ca astea doua minute sunt insignifiante la scara universului. Numai ca eu am si de trait !

-Ah, ironicule. Hai, ca în doua minute oricum nu traiesti mare lucru. Si nici nu întelegi mare lucru din viata aia, daca tot trag de tine sa întelegi ceva atât de simplu.

-Ce e simplu, draga, ce e simplu? Treci de la cai la calendare, de la chirurgi la nu stiu ce, eu unul ce ar trebui sa înteleg?

-Iubitel, ti-am mai zis, relaxeaza-te, ia-o blând. Vorbeam de Misu, de chirurgie, de pontajul coronarian

-Iar începe!

-Nu, acum termin. Unde se face pontajul ala coronarian, scumpisor?

-Unde sa se faca? La spital.

-Evident ca la spital. Dar carui organ i se aplica operatia asta delicata?

-Degetului mare de la piciorul stâng. OK! OK! Nu mai privi asa consternata, am glumit! Din câte stiu, pontajul coronarian este o grefa venoasa care se face pentru a evita blocajul arterei coronare, ce poate avea loc din cauza depunerilor de grasime, si pentru a hrani muschiul cardiac.

-Cardiac. Adica?

-Adica al inimii.

-Ei, în sfârsit! Ai ghicit!

-Aoleu! Suferi de inima? Iubitsel, îl sun de îndata pe Misu, în Germania, în Groenlanda, oriunde, sa vina!

-Nu suni pe nimeni!

-Esti nebuna? Vrei sa mori?

-Eu nu vreau, dar se pare ca tu vrei cu tot dinadinsul!

-Iubitel, îti jur, nu vreau sa te pierd! Lasa-ma sa dau un telefon.

-Chiar asa, un telefon îti trebuie tie, poate asa o sa-ti pice pâna la urma fisa!

-Nu înteleg.

-Vad ca nu întelegi. O sa cedez nervos, nu mai pot!

-Si tu acum, exagerezi. Ori inima, ori nervii, hotaraste-te.

-Inima, omule, inima. Inimioara. Dragoste. Cu ghirlande, cu briz-brizuri. Cu felicitari. Februarie. Fix mijlocul lui februarie

-Nu, suntem doar la începutul lui februarie.

-Suntem, suntem. Vezi în perspectiva!

-Ce sa-ti spun, ce perspectiva! Ce se poate întâmpla pâna atunci? Eventual, poate ninge.

-Ninge-n capul tau gol, ca-ntr-un glob de cristal luat suvenir de la Moscova.

-Stai! Stai! Am înteles! Era o ghicitoare!

-Interesant. Dezvolta.

-E teribil. Am uitat complet. Nu stiu cum pot sa uit ceva asa important!

-Aici nu pot fi decât de acord cu tine.

-Stiu ce e! Vai, sunt atât de fericit!

-Mmm, îmi depasesti asteptarile, trebuie s-o marturisesc.

-Nu, orice multumire ar fi insignifianta. Iti sunt recunoscator. E cea mai frumoasa dovada de dragoste pe care puteai sa mi-o oferi.

-Dar, eu ...

-Ei, modestia! Dar unde l-ai gasit? Daca ai stii de când îl caut!

-Nu cred ca ...

-Hai, arata-mi-l, nu ma mai fierbe asa!

-Ce, omule?

-DVD-ul! Gata cu joaca, acum ca m-ai pornit nu mai scapi de mine!

-Ce DVD?

-Ahaha, ma testezi? Sa vezi daca sunt acelasi fidel fan pe care îl cunosti dintotdeauna? Ei bine, am ghicit. Inima. Dragoste. Suvenir de la Moscova. Ninsoare. Si desigur, februarie. Prea simplu. Un joc de copil.

-Uhm?

-Dragoste: James si Tatiana. Amor si spionaj printre nameti. Suvenir de la Moscova, auzi! Genial. Nici ca se putea gasi ceva mai potrivit ca titlu alternativ.

-Titlu la ce?

-La film, logic. From Russia With Love, care altul! Cel de-al doilea James Bond, cel mai bun al lui Sean Connery, si probabil din toata seria. Crezi ca nu am înteles aluzia cu "februarie"? Hehe, februarie, a doua luna a anului: From Russia e al doilea film cu James Bond, e prea evident. Sau Suvenir de la Moscova, cum îi spui tu. Esti geniala, iubito, vino sa te pup dulce! Te iubesc!

-Ah, Valentine, Valentine!!!