Propaganda, by Ubiquus

-La ce te gândesti?

-Ma gândeam ca Germania are unul dintre cele mai evoluate sisteme de propaganda.

-Cum asa ?

-Prin continuitate.

-Hai serios !

-Foarte serios. A fost o perioada "romantica", înainte de 1933, cu ceva miscari de revigorare a propagandei prusace, marcata punctual de cateva eseuri de Goebbels, de o revigorare a liricii germane, evident direct apostaziatoare a geniului si unicitatii germanicitatii, au ramas câteva tipuri de afise care au marcat istoria imagologiei publicitare de mai tarziu ... Dar nimic cu adevarat esential pana în 1933.

-Si apoi?

-Ei bine, apoi s-a schimbat calimera. Din 33 si pâna în 45 vine o perioada inegalata si probabil inegalabila de afirmare a propagandei, în principal politice si militare.

-Inegalata? Se vede ca nu ai trait in America anilor 90, si iata, si a începutului de secol XXI.

-Sigur, e o gluma reusita. Si atât. Obiectiv vorbind, treburile stau chiar asa: Germania a constituit cel mai creativ si cel mai prolific spatiu propagandistic din istorie. Si nu vorbesc numai de Germania nazista, ci extind judecata si la Germania asa-zisa democrata, de dupa 1945.

-Stai, stai, e deja prea mult. Ce continuitate poate exista, în numele lui Dumnezeu, între Germania nazista si cea comunista? Pentru mine sunt ca doi poli perfect opusi ai monumentalei baterii care pune continuu în miscare istoria. Dihotomia prin excelenta: brun/rosu. Rien à voir, cum spune francezul.

-Ba chiar beaucoup à voir, daca-mi permiti. Nu uita ca Hitler si Stalin au fost aliati pâna târziu. Si alianta lor era o decizie perfect logica: aveau mai multe în comun decât aveau sistemele pe care le conduceau cu regimul democratic liberal din America si câteva state din vestul si nordul Europei.

-Bine, bine, dar Germania hitlerista si apoi democrata?

-Hm, aici e mai complicat. Hai s-o luam pe rând. Ce avem în Germania nazista?

-Îl avem mai întâi pe Hitler. De fapt, numai pe el.

-Just. Dar nu în întregime. Avem întâi si întâi propaganda conducatorilor nazisti.

-Hitler, Goebbels ...

-Ley, Hess, si altii. Dar Goebbels a fost extraordinar de prolific. Scria regulat articole complexe pentru Das Reich. Si mai ales, putea vorbi pe orice subiect, si cu orice ocazie. El a lansat ideea aniversarilor zilei de nastere a lui Hitler, în 1933, si îsi stabilise un obicei din a lua cuvântul, cu religiozitate, an de an, la acest eveniment.

-Discursurile "Hitler al nostru".

-Exact. In plus, Goebbels are numeroase discursuri despre propaganda, într-unul din ele (Congresul de la Nuremberg din 1934) dându-i o definitie care a ramas faimoasa, spunând ca propaganda e "muzica de fond" a politicii guvernamentale, si declarând ca propaganda germana constituie un model pentru lumea întreaga.

-Ironic, asa a fost.

-Evident. Expertii nazisti, în frunte cu Goebbels, au creat teme, tipologii si imagologii care persista si azi, în discursul publicitar, în principal.

-OK, asta e propaganda conducatorilor. Apoi?

-Apoi, propaganda mai larga, având diferite teme. Antisemitismul. Viziunea germana asupra razboiului mondial. Propaganda educationala. Construirea imaginii Fuhrerului. Profilarea de mituri naziste, în special în perioada kampfzeit-ului, luptei national-socialiste pentru afirmare politica. Si chiar tentative de umor.

-Umor nazist, asta da!

-Nu râde, chiar a existat asa ceva. Umorul e foarte important pentru reusita unei bune operatii de propaganda. O propaganda lipsita de necesara doza de umor este una neserioasa. Ineficienta. In cazul Germaniei hitleriste, umorul era prezentat mai mult ca o "istorie orala", si era majoritar îndreptat catre batjocorirea evreilor si a inamicilor desemnati (englezi, în principal, dar si americani, francezi sau sovietici).

-Da, tipul de umor care nu se adreseaza spiritului, ci instinctelor.

-Acela. Si care va constitui una din singurele linii de ruptura cu Germania Democrata.

-Aha, din nou ideea continuitatii propagandei germane.

-Nu e doar o idee. E un fapt istoric. Cine putea întelege mai bine nevoile de propaganda rapida si eficienta ale bolsevismului decât germanii, bietii germani simpli ramasi prada istoriei, numai din vina de a fi fost nascuti dincolo de o nenorocita linie de demarcatie, de un nenorocit Zid.

-"Democratii".

-"Democrati" pe naiba. N-au fost democrati asa cum n-au fost nici nazisti. S-au nimerit pur si simplu pe un câmp de forta scapat de sub control. Dansatori fara drept de apel pe un câmp minat, scuipati mai apoi (cei ce au reusit sa supravietuiasca) pe o mare de nisip miscator.

-Valsând pe muzica de fond a propagandei.

-Nu, dansul nu mai era permis. Nici umorul, cum am mai zis. Lagarul comunist trebuia sa fie laboratorul unde sa se construiasca cu maxima seriozitate si abnegatie Omul nou, Societatea noua, Viitorul luminos. Toate cu majuscula, evident.

-Omul nou, care fura coji de cartofi din gunoiul de la popota Armatei rosii ca sa poata trai. Societatea noua, afisându-si sumbru demografia apocaliptica pe zidurile prabusite ale oraselor în ruina. Viitorul ...

-Viitorul vine de la Rasarit. Pe aripile miticei lumini. Unul dintre primele slogane ale noii propagande. Aceeasi propaganda, vopsita în graba în culori vii. Rosu. Auriu.

-Dar Armata rosie a împuscat o gramada de propagandisti hitleristi.

-Da, cei notorii. Majoritatea au ramas, unii chiar pe aceleasi pozitii de dinainte, dupa o perioada de incerta tranzitie. Vezi, aici depinde cum definesti omul. Asta e una dintre principalele preocupari ale propagandei, de asemenea. Sa sesizeze firul rosu care leaga grupuri umane, tot atât de diverse pe cât este de complexa firea umana. Sa uneasca individualitati într-un arhetip ideal. Ce esti mai întâi? Esti german? Esti inginer? Esti propagandist? Esti casatorit? Esti crestin? Esti filatelist? Intotdeauna trebuie sa se gaseasca un liant, pentru ca propaganda sa se adreseze unui grup decisiv de indivizi, si sa o faca într-un mod eficace. Vreau sa fondezi o asociatie de ingineri? Atunci nu conteaza ca esti chinez ori namibian, schiop sau automobilist, de religie Baha-I sau singur la parinti, suporter al lui FC Nantes sau cotizant laburist, liantul aici este calitatea ta de inginer. Care trebuie sa ramâna în mod ideal unica, singura ta calitate. Asta e sarcina prima a propagandei, încartiruirea, îmbrigadarea, aducerea la numitor comun si cultivarea acelei comunitati pâna dincolo de extrema, pâna la momentul de rupere când individul se separa de particular pentru a se identifica în întregime cu vectorul grup.

-Din ce spui reiese ca propaganda e un sistem rigid, care se aplica identic în sisteme diferite, cu sanse garantate de reusita.

-Nici gând. Desi, în cazul sistemului comunist se poate sa ai dreptate, teoretic. Dincolo de aceasta continuitate efectiva a propagandei se ascunde un delicat maniheism. Astfel, propaganda nazista era promovata ca un domeniu eminamente creativ. Dupa cum spune Goebbels, adevaratul propagandist trebuie sa fie un adevarat artist. Propaganda nu este de resortul birocratiei sau administratiei oficiale, ci este mai degraba o chestiune de fantezie creatoare. Propagandistul mânuieste cu precizie spiritul popular, folosindu-l ca pe un instrument de exprimare a unei reale vointe politice.

-E un cerc vicios.

-Nu, e mai degraba o problema în termeni de input, output, si de prelucrare a informatiei în sensul considerat de maxima eficienta pentru propagandist.

-Esentialmente un sens negativ.

-Fals! Acelasi Goebbels spune ca propaganda poate fi în fapt pro sau contra; în nici un caz ea nu trebuie sa fie negativa. Singurul lucru important este daca mesajul ei constituie sau nu expresia adevarata a simtamintelor grupului larg, maselor determinate.

-Si propaganda nazista exprima simtamintele maselor?

-Nu în întregime, dar oricum cu mult mai mult decât propaganda comunista pro-sovietica de dupa 49. In asta consta diferenta fata de orientarea creativa promovata pâna în 45. Autoritatile comunizante au mostenit aparatul bine pus la punct de nazisti, au adus pâna la zero creativitatea si ideea de reflectare a identitatii si spiritului popular, si au introdus (a se citi impus) asa-zisele valori internationale ale bolsevismului.

-In felul asta, Germania nu mai era o valoare specifica cu un destin individual, ci o piesa din Lego-ul lagarului internationalist.

-Unde propaganda se face dupa modele centralizate, pe sabloane "universale". Unde birourile regionale ale Kominternului iau locul centrelor nationale de altadata. Unde liderii tind sa devina niste papusi de cârpa, tocmai pentru a preveni periculoase accese nationaliste. De ce zâmbesti?

-Ma gândeam ce ar raspunde marea majoritate a participantilor la "Stii si câstigi" daca li s-ar cere sa numeasca doi lideri ai Germaniei de Est. Bine, pe Honecker îl cunoaste toata lumea. Dar apoi?

-Da, e o problema. Dar nu singura pe care o aveau "democratii". Apareau tot felul de lucruri noi, pe care propaganda avea ordin sa le preamareasca sau din contra, sa le ascunda. Printre cele din urma, faimosul Republikflucht, fuga dincolo de Zid, în Germania federala, care se vede definit drept un "act de depravare si de înjosire morala" într-unul din documentele importante ale propagandei estice, Notizbuch des Agitators, publicat de Departamentul pentru Agitatie al Partidului Unitatii Socialiste din Berlin în noiembrie 1955. Ce spune propaganda aici? Wer die Deutsche Demokratische Republik verläßt, stellt sich auf die Seite der Kriegstreiber: Cel ce paraseste Republica Democrata Germana se alatura cauzei instigatorilor la razboi, slogan ce nu are nici macar meritul de a fi fost conceput în Germania: el este o reiterare exacta a unui mai vechi slogan sovietic.

-Un fel de copilaresc Cine nu-i cu noi e împotriva noastra, dar cu bombe atomice.

-Da, calitatea propagandei scade simtitor. Ti-am spus, este anihilata orice încercare de creativitate. Totul trebuie calcat pe un model centralizat, lucrat la mii de kilometri departare, în laboratoarele Komintern. Iarasi zâmbesti.

-Da si nu. Incercam sa-mi imaginez care erau simtamintele "specialistilor" sovietici în manipulare, dezinformare si propaganda în legatura cu partea lor de munca ce implica spatiul german.

-Ce vrei sa spui?

-Doar stii ca mare parte dintre ei erau evrei. Oare ce le trecea prin minte în timp ce se cazneau sa glorifice suprematia Germaniei democrate? E fenomenal.

-Eu zic sa lasam asta pe alta data.

-Sigur. Hai noroc!

-Sanatate.